L’ATELIER N°48
Janine în rochie roz, pe trepte, la lăsarea serii

JURNAL · POVESTEA MEA

Un spațiu pentru omul care am devenit

Cum îți dai seama că, profesional, nu mai ești omul care erai acum șapte ani?

M-am întrebat foarte mult lucrul ăsta în ultima perioadă și cred că abia acum încep să înțeleg răspunsul.

Ultimii doi ani au fost, fără îndoială, cei mai grei pentru mine. Perimenopauza m-a luat complet prin surprindere și, dincolo de toate schimbările fizice, m-a făcut să-mi pun întrebări pe care nu mi le pusesem niciodată. Au fost perioade în care nu mă mai recunoşteam, în care îmi doream să fug, să mă mut, în care îmi pierdusem curajul pentru orice. De multe ori m-am întrebat dacă nu cumva sunt în domeniul greșit, dacă nu ar trebui să învăț altceva și să o iau de la capăt.

Mi-a luat ceva timp să înțeleg că nu voiam o altă meserie.

Eu iubesc ce fac și știu că o fac bine. 🤍

Îmi plac femeile cu care lucrez.

Îmi place să văd cum o femeie se uită în oglindă și se simte mai frumoasă fără să pară că și-a schimbat chipul.

Am realizat însă, că fără să-mi dau seama, în încercarea de a perfecționa fiecare detaliu, mă îndepărtasem puțin de motivul pentru care am început această meserie acum paisprezece ani. Căutam tot mai mult perfecțiunea, când, de fapt, ceea ce m-a fascinat întotdeauna a fost naturalețea. Îmbunătățirea subtilă a trăsăturilor naturale.

În ultimii ani, am primit foarte des întrebarea dacă țin cursuri, iar răspunsul meu a fost mereu același: nu. Nu pentru că nu mi-aș fi dorit, ci pentru că mi se părea o responsabilitate uriașă. Într-o perioadă în care vedeam oameni devenind traineri după un simplu curs în domeniu şi zero experiență, eu simțeam că încă nu am dreptul să influențez drumul profesional al altcuiva.

Astăzi mă uit în urmă și îmi dau seama că răspunsurile acelea vorbeau mai mult despre locul în care eram eu atunci decât despre ceea ce îmi doream cu adevărat.

Pentru prima dată după foarte mult timp simt din nou că vreau să construiesc, să creez, să dau mai departe tot ceea ce am învățat în acești paisprezece ani și să cresc din locul în care mă aflu.

Aşa am înțeles și de ce simțeam că vechiul meu brand şi locul în care am lucrat ultimii 2 ani nu mă mai reprezintă. Nu pentru că nu a fost un brand bun. Dimpotrivă. M-a reprezentat perfect în ultimii șapte ani și îi datorez foarte mult. Dar, la un moment dat, am început să simt că îl epuizasem. Că fusese construit pentru omul care eram atunci, iar eu, între timp, crescusem dincolo de el.

Instabeauty Studio mi se pare acum ceva ce simt să las în urmă, "Studio" lăsând senzația de spațiu mic fără loc de creştere, şi în perioada următoare veți descoperi pas cu pas, noul meu brand, noua locație şi noile proiecte.

Uneori simți că ai nevoie de un spațiu nou, suficient de încăpător pentru omul care ai devenit și pentru toate lucrurile pe care simți că le poți construi de acum înainte. ✨️🤍