Nu am început cu o pasiune pentru sprâncene.Am început cu o pereche de sprâncene nereușite.
În urmă cu aproximativ 16 ani, locuiam în Toronto și am decis să-mi fac o procedură de micropigmentare a sprâncenelor, într-un salon cunoscut, cu o reputație foarte bună și prețuri pe măsură. Rezultatul a fost însă departe de ceea ce îmi imaginasem. M-am ales cu o pereche de sprâncene într-o nuanță rozalie, aproape somon, care nu aveau nimic în comun cu aspectul natural pe care mi-l dorisem. Experiența aceea a rămas cu mine mai mult decât m-aș fi așteptat. Nu doar pentru că eram nemulțumită de felul în care arătau sprâncenele mele, ci și pentru că începusem să mă întreb de ce o procedură menită să îmbunătățească aspectul unei femei nu putea oferi un rezultat mai discret, mai firesc, mai apropiat de ceea ce aveam eu în minte.
În aceeași perioadă, viața mea profesională se afla într-un punct de schimbare. Mă înscrisesem la școala de poliție din Canada, iar între timp devenisem mamă. Când am terminat studiile, aveam deja un copil mic pe care îl creșteam singură, fără sprijinul de care aș fi avut nevoie pentru a putea începe o carieră cu programul și responsabilitățile specifice muncii în poliție.
Un drum pe care nu îl plănuisem
A trebuit să-mi regândesc planurile și să găsesc o direcție profesională care să-mi permită să muncesc, dar și să fiu prezentă în viața copilului meu. Nu era o situație temporară, ci realitatea în care aveam să-mi construiesc următorii ani. Mi-am crescut singură copilul, în timp ce încercam să dezvolt o activitate profesională, să-mi asigur independența financiară și să mă ocup de toate celelalte responsabilități care vin odată cu viața de adult. Și, dintre toate lucrurile pe care le-aș fi putut face, m-am întors cu gândul la experiența mea cu micropigmentarea. Eram convinsă că sprâncenele puteau fi realizate altfel și voiam să înțeleg cum.
În urmă cu aproximativ 15 ani, am urmat primul curs de micropigmentare în Canada, la o școală foarte bine cotată la vremea respectivă. Am învățat multe lucruri utile despre procedură, dar nu și ceea ce mă interesa cel mai mult: cum să creez sprâncene care să semene cu sprâncenele naturale, cu fire individuale, așezate firesc.
Și aici a apărut o dificultate pe care nu o anticipasem. Nu aveam o pregătire artistică și nici un talent evident pentru desen. Dacă m-ai fi pus să desenez o sprânceană pe hârtie, probabil rezultatul ar fi semănat mai degrabă cu un desen făcut de un copil de școală primară. Aveam însă o imagine foarte clară a rezultatului pe care îl căutam.
Ca să ajung la el, aveam nevoie să înțeleg lucrurile într-un mod structurat: cum se construiește forma, cum se așază firele, cum se schimbă direcția lor, de ce anumite linii arată natural și altele nu. Nu îmi era suficient să văd pe cineva desenând frumos și să încerc să reproduc ceea ce vedeam. Aveam nevoie să înțeleg logica din spatele fiecărui gest.
În primii ani, tehnicile și rezultatele pe care le întâlneam erau încă destul de departe de ceea ce îmi doream. Între 2012 și 2014 am încercat să lucrez în domeniu, dar diferența dintre ceea ce îmi imaginam și ceea ce reușeam să realizez mă nemulțumea. Așa că m-am oprit. Pentru aproximativ doi ani, mi-am îndreptat atenția către alte afaceri. Nu eram convinsă că micropigmentarea era domeniul în care îmi puteam găsi locul.
În jurul anului 2017, am început să observ tot mai multe lucrări care arătau diferit de cele pe care le cunoscusem la început. Tehnicile evoluaseră, firele deveniseră mai fine, iar rezultatele începeau să semene cu ceea ce eu îmi imaginasem cu ani în urmă. Pentru prima dată, vedeam că direcția pe care o căutasem era posibilă. Am decis să reiau pregătirea, să urmez alte cursuri și să învăț din nou, de data aceasta cu un obiectiv mult mai clar. Nu voiam doar să execut corect o procedură, ci să înțeleg suficient de bine desenul, pielea și tehnica încât să pot crea rezultate care să nu pară artificiale. Au urmat ani de practică, perfecționări, încercări, corecturi și foarte multă atenție acordată detaliilor. Toate acestea în paralel cu creșterea copilului meu și cu responsabilitățile unei vieți pe care a trebuit să o organizez, în mare parte, singură. Și continui să învăț.
Sprâncene cât mai apropiate de aspectul natural.
Astăzi, când o clientă vine la mine, nu pornesc de la ideea că există o formă ideală de sprâncene pe care trebuie să i-o aplic. Mă interesează trăsăturile ei, sprâncenele naturale, particularitățile pielii și, la fel de mult, felul în care își dorește să se vadă în oglindă. Pentru că două femei pot cere exact același lucru — sprâncene naturale — și pot avea în minte rezultate foarte diferite.