Privesc cu atenție „revoluția” care s-a stârnit în jurul lumii, pornită de femei medici care au decis să privească mai atent la ceea ce se întâmplă cu ele, cu pacientele lor, cu femeile din jurul lor. Cel mai probabil, și la ele curiozitatea de a analiza mai profund a venit din nevoi proprii, din căutarea unor explicații atunci când s-au confruntat personal cu serii de simptome pe care nu le puteau asocia cu nimic.
Așa începe totul. Nu din cărți și studii scrise acum sute de ani, ci din curiozitatea și dorința de evoluție a unor femei inteligente, care au curajul să pună sub lupă subiecte incomode, să cerceteze, să studieze și să-și folosească vocea pentru celelalte, să refuze să mai trăiască resemnate.
Conștientizarea nu se face în liniște, iar informațiile și întrebările nu pot fi ascunse sub covor, este clar că asta nu a funcționat până acum. Rușinea și lipsa unui spațiu în care să putem vorbi deschis și liber au dus la ceea ce vedem astăzi: femei complet dezinformate, femei cărora le este rușine să vorbească, femei care devin suspicioase când apar informații noi, femei care refuză să creadă orice.
Unul dintre cele mai comune simptome din această perioadă, peste care pare să plutească încă un nor de rușine, nu doar în România, și despre care dr. Rachel Rubin și dr. Kelly Casperson vorbesc frecvent, este sănătatea sexuală: uscăciunea și atrofia vaginală, incontinență urinară, infecțiile urinare frecvente, scăderea sau lipsa libidoului, candidozele recurente, durerea la contactul sexual, lipsa orgasmelor.
Ceea ce spun ele, susținut astăzi de tot mai multe studii, este că aceste lucruri nu sunt rare și nici întâmplătoare.
Scăderea estrogenului schimbă efectiv structura și funcția țesuturilor intime. Mucoasa devine mai subțire, mai fragilă, lubrifierea naturală scade, microbiomul protector se modifică, iar zona devine mai vulnerabilă la iritații și infecții.
Dr. Rachel Rubin vorbește despre faptul că sindromul genito-urinar al menopauzei este una dintre cele mai frecvente, dar și cele mai ignorate condiții medicale feminine. Nu pentru că medicii nu ar avea soluții, ci pentru că discuția aproape nu începe niciodată. Femeile nu întreabă, medicii nu întreabă, iar tăcerea devine normalitate.
Dr. Rachel Rubin spune foarte direct că sănătatea sexuală feminină a fost ignorată decenii întregi, iar diferența față de modul în care este tratată sexualitatea masculină este evidentă: pentru bărbați există protocoale clare, tratamente rapide și conversații directe, în timp ce femeilor li s-a spus mult timp că durerea, uscăciunea sau lipsa dorinței sunt „parte normală din îmbătrânire”
Dr. Kelly Casperson, care este tot urolog, aduce o perspectivă poate și mai incomodă, dar extrem de clară: ani la rând medicina a tratat sexualitatea feminină aproape exclusiv prin prisma reproducerii, nu a plăcerii.
Ea explică des că urologii ajung să vadă consecințele tăcerii, femei care vin pentru infecții urinare repetate, dureri pelvine, senzații de arsură sau disconfort persistent, fără să lege aceste simptome de schimbările hormonale sau de sănătatea sexuală. Pentru multe dintre ele, discuția despre durere la contact sau lipsa dorinței nici măcar nu începe, pentru că nimeni nu întreabă direct.
Casperson spune foarte direct că plăcerea sexuală a femeii nu a fost niciodată considerată o prioritate medicală reală.
Atunci când milioane de femei trec prin aceleași lucruri, dar fiecare crede că i se întâmplă doar ei, apare izolarea. Apar rușinea și confuzia. Iar ani întregi din viața unei femei ajung să fie trăiți cu disconfort acceptat ca fiind „normal”.
Poate că nu avem nevoie de mai multă discreție, ci de mai multă claritate, de conversații reale.
Pentru că perioada asta nu începe atunci când vorbim despre ea.
Ea începe oricum. Diferența este doar dacă o traversăm în confuzie sau înțelegând ce ni se întâmplă. 🤍