Medicina a fost construită istoric în jurul corpului masculin și al priorităților masculine. Nu e o teorie conspiraționistă, e documentat în multe zone din medicină și cercetare. De exemplu, mult timp studiile clinice au inclus predominant bărbați, simptomele femeilor au fost minimizate, durerea femeilor a fost mai des considerată „emoțională” sau „psihologică”, menopauza era tratată aproape ca o inevitabilă „decădere feminină”, nu ca o tranziție biologică complexă care merită tratată și susținută.
Când disfuncția erectilă a devenit o problemă majoră discutată public, industria farmaceutică a investit enorm și au apărut rapid soluții precum Viagra. Pentru femei, în schimb („care ce mare lucru au de făcut? doar desfac picioarele” — vorba asta oribilă mă va urmări toată viața), simptome care afectează profund viața — uscăciune vaginală, durere la contact, pierderea libidoului, insomnii, anxietate, brain fog, depresie hormonală, incontinență, sindrom genitourinar de menopauză — au fost ignorate sau banalizate zeci de ani.
Iar la noi, unde femeile parcă îmbătrânesc mai repede decât în alte părți, nu era doar „genetică” sau „așa sunt femeile românce”. Era un cumul de stres cronic, lipsă de autonomie, muncă enormă, puțin somn, lipsă de sport, lipsa informației, nutriție slabă în multe cazuri, fumat foarte mult, acces redus la prevenție, depresie nediagnosticată, ideea că femeia trebuie să suporte tot și, per total, o cultură în care feminitatea după o anumită vârstă aproape dispărea social.
Foarte multe femei „îmbătrâneau” la 45–50 nu doar hormonal, ci și psihologic și social. Intrau într-un rol de sacrificiu permanent. Nu mai exista ideea că viața poate continua expansiv după 50.
Acum începe o schimbare majoră: femeile fac sală la 50+, își construiesc businessuri la 45+, încep terapii hormonale informate, vorbesc despre sexualitate fără rușine, înțeleg masa musculară și proteina, își tratează pielea, somnul, stresul, își cer dreptul la plăcere, nu doar la supraviețuire.
Și da, cred că vom intra într-o eră în care femeile mature vor deveni extrem de puternice. Nu doar estetic. Ci cognitiv, financiar, social, sexual, profesional.
Dar există și o parte importantă: această „epocă a femeii” nu va veni automat doar din hormoni sau tehnologie. Va veni și din faptul că femeile încep să refuze modelul vechi: să se abandoneze complet pentru ceilalți, să considere suferința normală, să se rușineze de vârstă, să creadă că după 45 devin „invizibile”.
Și sincer? Unele dintre cele mai interesante femei pe care le vezi acum în lume — antreprenoare, creatoare, lideri, femei foarte atractive și magnetice — au 45, 50, 60+. Acum 30 de ani, multe ar fi fost deja împinse social într-o zonă de „gata, s-a terminat”. Nu s-a terminat. În multe cazuri, abia începe o etapă mai lucidă, mai asumată și mai puternică decât tinerețea.
Cred că asistăm, fără să ne dăm încă pe deplin seama, la începutul unei schimbări uriașe în felul în care femeile vor trăi, vor îmbătrâni și vor exista în lume. Pentru că femeile generațiilor de acum nu mai îmbătrânesc în aceeași ignoranță în care au îmbătrânit mamele și bunicile noastre. Nu mai trec singure prin perimenopauză și menopauză fără să înțeleagă ce li se întâmplă, fără să știe de ce nu mai dorm, de ce nu se mai recunosc, de ce le dispare energia, pielea, libidoul, claritatea mentală sau pur și simplu bucuria de a trăi.
Pentru prima dată în istorie, femeile au acces masiv la informație, la prevenție, la sport, la nutriție, la terapie hormonală, la tehnologie, la medicină estetică, la comunități întregi de femei care vorbesc deschis despre lucruri despre care înainte se tăcea cu rușine.
Și cred sincer că următorii 10–20 de ani vor schimba complet imaginea femeii de peste 40 și peste 50 de ani. Vom vedea femei care vor fi mai active, mai puternice, mai sănătoase și mai vii decât au fost vreodată generațiile dinaintea lor. Femei care nu vor mai accepta să dispară social după o anumită vârstă, care nu vor mai considera normală suferința continuă, epuizarea, depresia hormonală sau ideea că „așa e la vârsta asta”.
Vom vedea femei care își construiesc businessuri la 50–60 de ani, care fac sală, care învață, care călătoresc, care iubesc, care se reinventează și care nu mai sunt definite doar prin sacrificiu și supraviețuire.
Și poate sună SF, dar chiar am impresia că intrăm într-o epocă a femeii bionice. Nu în sensul rece și artificial al cuvântului, ci în sensul unei femei care, pentru prima dată, începe să fie susținută de știință, de informație și de tehnologie în loc să fie abandonată exact în perioada în care are cel mai mult nevoie de ajutor.
O femeie care nu mai este obligată să îmbătrânească repede doar pentru că asta au făcut toate înaintea ei. O femeie care începe, în sfârșit, să fie pusă și pe ea pe lista priorităților propriei vieți. 💪🤍