Prima explicație la care m-am gândit a fost COVID. Era perioada în care toată lumea vorbea despre pierderea mirosului și mi s-a părut logic să presupun că poate trecusem printr-o formă ușoară fără să îmi dau seama.
Următorul gând a fost că poate problema este la parfumuri. Așa că am început, în decurs de câteva luni, să cumpăr câteva parfumuri de nișă. Parfumuri bune, scumpe, despre care știam că ar trebui să reziste ore întregi pe piele.
Rezultatul a fost exact același.
Pe pielea mea, parfumul dispărea aproape complet în mai puțin de o oră. Devenise atât de frustrant! Clientele ajungeau la programare şi exclamau:
„Vai, ce bine miroase aici!”
Eu, fericită, le întindeam gâtul convinsă că de la mine, răspunsul era mereu acelaşi: nu de la tine, nu simt parfumul tău....
Mult mai târziu am început să citesc despre schimbările pielii în perioada de perimenopauză și m-am întrebat dacă ar putea avea legătură cu ce trăisem.
În perioada asta, corpul nostru trece prin schimbări hormonale care nu afectează doar starea emoțională sau ciclul menstrual. Pot influența și pielea.
Estrogenul are un rol în menținerea structurii, hidratării și funcției de barieră a pielii. Pe măsură ce nivelurile hormonale se modifică, unele femei observă că pielea devine mai uscată și mai subțire.
Parfumul nu „stă” pur și simplu pe piele. Componentele sale se evaporă și interacționează diferit cu suprafața pielii. Cercetările arată că hidratarea, textura pielii și proprietățile moleculelor pot influența felul în care evoluează un parfum după aplicare.
Asta face plauzibilă întrebarea despre rolul schimbărilor pielii, dar nu dovedește că perimenopauza face parfumul să dispară rapid. Nici explicația „mai puțin sebum și alt pH înseamnă evaporare mai rapidă” nu este o regulă demonstrată.
Cu alte cuvinte, parfumul nu devine neapărat mai slab. Se poate schimba mediul în care este aplicat, dar contează și formula, cantitatea, temperatura și felul în care îi percepem mirosul.
În cazul meu, faptul că le întrebam și pe cliente făcea experiența și mai frustrantă. Rămâne însă o observație personală, nu o confirmare a cauzei. Dacă se schimbă persistent și percepția altor mirosuri, merită discutat cu un medic, fără să punem automat totul pe seama hormonilor.
Pentru mine, a rămas unul dintre acele detalii mici care m-au făcut să privesc mai atent schimbările prin care trece corpul meu în această perioadă. Chiar și atunci când explicația completă nu este încă limpede.