Perimenopauza și menopauza

De aceea vreau să continui subiectul, dar de data asta fără a-l lega de ADHD, ci vorbind strict despre ce se întâmplă în perimenopauză și menopauză.

Perimenopauza nu este o perioadă vagă și nici o „stare”, e o etapă biologică reală, în care echilibrul hormonal începe să se modifice profund. Nu brusc, liniar, ci prin fluctuații. Estrogenul, progesteronul și, în unele cazuri, testosteronul, nu scad frumos, ci oscilează. Iar aceste oscilații afectează direct creierul.

Estrogenul are un rol important în reglarea neurotransmițătorilor implicați în concentrare, dispoziție, somn și capacitatea de a gestiona stresul. Când nivelurile lui devin instabile, multe femei experimentează schimbări pe care nu le pot explica și care nu seamănă cu nimic din ce au trăit înainte.

Apar frecvent oboseală persistentă/epuizare, care nu se ameliorează cu odihnă, iritabilitate sau anxietate apărute fără un motiv evident, dificultăți de concentrare și „ceață mentală”, tulburări de somn, tristețe, lipsă de motivație, senzația de gol (nu, nu ai devenit deodată leneşă sau lipsită de chef), sentimentul că nu mai faci față lucrurilor care înainte erau gestionabile.

Pentru multe femei, partea cea mai grea nu sunt simptomele în sine, ci faptul că nu le înțeleg, că nu știu ce li se întâmplă şi încep să creadă că „e ceva în neregulă cu ele”.

De cele mai multe ori, nu este. Numai eu ştiu câte analize am făcut, fără să ştiu ce mi se întâmplă, fără niciun rezultat, nicio explicație pentru ce simțeam. Mai trist a fost că am mers la medici femei, toate 45+, neurolog, endocrinolog, ginecolog şi nici măcar una nu mi-a sugerat că ar putea fi perimenopauza.

Perimenopauza poate scoate la suprafață dezechilibre care până atunci au fost compensate ani la rând. Corpul și creierul nu mai funcționează după aceleași reguli, iar a continua să te forțezi să „funcționezi ca înainte” duce, de multe ori, la epuizare.

Este important de spus că nu toate femeile trec la fel prin această etapă. Unele au simptome minime sau doar cele "clasice", altele au nevoie de ajustări serioase. Nu există un standard și nu există un „așa trebuie”. Şi nu, cele care trec prin schimbări abrupte şi suferă mai mult în această perioadă, nu sunt "lipsite de ocupație".

Partea bună e că există soluții. Pentru unele femei, evaluarea hormonală și tratamentul adecvat pot face o diferență majoră. Pentru altele, schimbările de stil de viață, somnul, reducerea stresului, ritmul și limitele sunt esențiale. Pentru multe, simplul fapt că înțeleg ce li se întâmplă aduce deja o ușurare importantă.

La fel de important este să știi că este normal să ceri ajutor și că este posibil ca cei din jur să nu înțeleagă prin ce treci. Asta nu invalidează experiența ta.

Aceasta este o etapă în care informația corectă, sprijinul potrivit și ajustările făcute la timp pot schimba radical felul în care este trăită tranziția.

Şi da, e important să simți că nu eşti singură, că sunt multe femei care trec prin asta.