JURNAL · PERIMENOPAUZĂ
ADHD după 45 de ani: de ce lucrurile devin brusc mai greu de gestionat
16 decembrie 2025 · Publicat inițial pe Facebook
Pentru foarte multe femei, perimenopauza nu înseamnă doar bufeuri, cicluri neregulate sau insomnie. Înseamnă ceva mult mai greu de explicat: o pierdere bruscă a controlului asupra propriei minți. Probleme de concentrare, haos mental, uitare, iritabilitate, epuizare, anxietate, senzația că „nu mai sunt eu”.
Ce puține știu este că, pentru multe dintre ele, perimenopauza nu creează aceste simptome, ci poate scoate la suprafață un ADHD care a existat toată viața, dar nu a fost niciodată diagnosticat.
La fete și femei, ADHD-ul arată diferit decât la băieți. Nu este hiperactivitatea clasică, ci mai degrabă un zgomot mental constant, tendința de a amâna, suprasolicitarea, perfecționismul dus la extrem, oboseala cronică și senzația de a funcționa mereu „pe avarie”. Multe femei au compensat ani la rând prin disciplină, inteligență, control și muncă excesivă.
Problema apare când hormonii încep să scadă.
Estrogenul joacă un rol esențial în reglarea dopaminei, neurotransmițătorul responsabil de motivație, concentrare și claritate mentală. În perimenopauză, fluctuațiile și scăderea estrogenului duc la o scădere a dopaminei. Pentru o femeie cu ADHD nediagnosticat, acest lucru poate fi devastator. Brusc, mecanismele de compensare nu mai funcționează. Creierul obosește, se împrăștie, se blochează.
De aici apar frecvent: dificultăți mari de concentrare și organizare, uitare, „ceață mentală”, confuzie, iritabilitate crescută și reacții emoționale disproporționate, epuizare profundă, deși „nu faci nimic diferit”, anxietate sau depresie apărute aparent din senin, sentimentul dureros că „am devenit incompetentă”.
Nu ai devenit nimic, corpul tău cere o altă abordare.
Vestea bună este că situația poate fi mult ușurată atunci când este înțeleasă corect. Primul pas este recunoașterea legăturii dintre hormoni și creier. Apoi, o evaluare corectă – fie hormonală, fie psihiatrică – poate schimba complet perspectiva.
În practică, multe femei se simt semnificativ mai bine printr-o combinație personalizată de: ajustare hormonală (acolo unde este indicat medical), tratament sau strategii specifice pentru ADHD, restructurarea stilului de viață, cu accent pe somn, ritm, limite, reducerea presiunii de a „funcționa ca înainte”.
Perimenopauza este o etapă de recalibrare profundă, iar ADHD-ul nediagnosticat nu este o slăbiciune, ci o diferență neurologică care, în sfârșit, cere să fie văzută și tratată corect.
La mine claritatea nu a venit forțând mai tare, ci din înțelegerea a ceea ce se întâmpla cu mine.