Ce legătură au picioarele cu creierul?

E fascinant cât de des încercăm să protejăm creierul lucrând direct asupra lui. Citim, învățăm, căutăm suplimente, căutăm strategii, încercăm să descifrăm tot felul de mecanisme complicate.

Aici este partea care mie mi se pare cea mai interesantă și care lipsește din majoritatea postărilor de pe internet.

Mușchii nu sunt doar niște motoare care ne mișcă corpul. În ultimii 15–20 de ani, cercetătorii au început să îi privească aproape ca pe un organ endocrin. Atunci când se contractă și sunt solicitați, ei eliberează substanțe biologic active numite miokine, care participă la comunicarea cu alte țesuturi, inclusiv prin mecanisme care pot influența creierul.

În discuția despre mișcare și creier apare și BDNF (Brain-Derived Neurotrophic Factor), supranumit uneori „îngrășământul pentru neuroni”. Am mai vorbit eu despre el într-o postare. Acesta susține conexiunile neuronale, memoria și neuroplasticitatea, adică abilitatea creierului de a se adapta și de a învăța. Mișcarea poate influența nivelurile de BDNF, însă traseul nu este atât de simplu precum „mușchiul îl eliberează în sânge și acesta ajunge la creier”. Mușchii pot produce BDNF, dar cercetarea citată nu a arătat că BDNF-ul muscular este eliberat în circulație în acest fel.

Mai există și componenta metabolică.

Mușchii mari ai picioarelor, cvadricepșii, fesierii, ischiogambierii și gambele, reprezintă cea mai mare rezervă de țesut muscular din organism. Ei consumă glucoză, cresc sensibilitatea la insulină și reduc inflamația sistemică. Iar inflamația cronică și rezistența la insulină sunt asociate cu un risc mai mare de declin cognitiv și demență.

Mai este și partea vasculară.

Creierul consumă aproximativ 20% din energia organismului și depinde complet de un flux sanguin eficient. Exercițiile care implică musculatura mare a picioarelor cresc debitul cardiac, îmbunătățesc circulația și ajută la oxigenarea țesuturilor, inclusiv a creierului.

Există chiar și o teorie mai puțin cunoscută care spune că semnalele trimise permanent de musculatura membrelor inferioare către sistemul nervos central joacă un rol important în menținerea sănătății neurologice. În experimente efectuate pe animale, limitarea utilizării picioarelor a dus la modificări în celulele stem nervoase și la schimbări în anumite regiuni ale creierului.

Practic, când îți antrenezi picioarele nu construiești doar mușchi. Susții o mai bună reglare a glicemiei, controlul inflamației, circulația și mecanismele implicate în factori neurotrofici precum BDNF. Toate acestea pot contribui la un mediu biologic mai favorabil pentru neuroni.

Și, dacă stai să te gândești, are sens. Din perspectivă evolutivă, oamenii au fost construiți să meargă kilometri întregi, să alerge, să urce, să care greutăți. Creierul uman nu a evoluat separat de corp. A evoluat împreună cu el. Iar atunci când una dintre cele mai mari mase musculare din organism începe să se atrofieze, este posibil ca efectele să se vadă în mult mai multe locuri decât în oglindă.