Interesantă este și legătura cu dopamina, implicată în motivație, recompensă și inițierea acțiunilor. BDNF participă la dezvoltarea și funcționarea unor circuite dopaminergice. Dar nu putem traduce simplu relația în „BDNF scăzut înseamnă lipsă de motivație sau procrastinare”.
Din acest motiv, cercetătorii studiază rolul BDNF și în ADHD. Rezultatele sunt însă neuniforme: unele studii au găsit diferențe, iar altele nu. Analizele care reunesc mai multe studii nu susțin ideea că persoanele cu ADHD au în mod obișnuit un nivel mai scăzut. BDNF nu este un test de diagnostic pentru ADHD.
În același timp, estrogenul și BDNF interacționează în procese legate de plasticitatea creierului. Iar aici apare o direcție de cercetare relevantă pentru perimenopauză. Schimbările hormonale pot influența funcționarea creierului, dar nu avem o explicație clinică simplă în care fluctuațiile estrogenului reduc BDNF și produc direct toate simptomele de brain fog sau lipsă de motivație.
Simptomele pe care le descriu femeile sunt reale. Înțelegerea lor cere însă să privim împreună schimbările hormonale, somnul, dispoziția, stresul și celelalte particularități ale fiecăreia.
Partea bună este că mișcarea este una dintre direcțiile studiate în legătură cu BDNF. Unele cercetări arată creșteri ale nivelului său în sânge după efort sau după programe de exercițiu. Rezultatele diferă în funcție de tipul de antrenament, intensitate, momentul măsurării și participanți. O creștere în sânge nu dovedește automat o creștere în creier.
Aici intră în scenă și picioarele.
Cvadricepșii, fesierii și mușchii posteriori ai coapsei formează grupe musculare mari. Antrenarea lor este importantă pentru forță, mobilitate și capacitatea de a ne păstra autonomia.
Când mușchii lucrează, eliberează molecule de semnalizare numite miokine. Comunicarea dintre mușchi și creier este un domeniu fascinant: cercetătorii investighează cum molecule precum irisina și catepsina B pot participa la efectele mișcării asupra creierului. Multe dintre mecanisme au fost demonstrate mai ales în modele animale, iar dovezile la oameni continuă să se construiască.
Mișcarea influențează și circulația, metabolismul, somnul și dispoziția. De aceea, după un antrenament, unele persoane descriu claritate mentală, energie și motivație crescută. Nu putem atribui întreaga senzație unei singure molecule.
Cu alte cuvinte, antrenamentul pentru picioare nu influențează doar tonusul muscular sau estetica. Face parte dintr-un mod de viață activ care susține sănătatea corpului și a creierului. Nu există însă dovezi suficiente că exercițiile pentru picioare ar fi superioare altor forme de mișcare pentru creșterea BDNF sau că ar garanta regenerarea neuronală.
Pentru femeile aflate în perimenopauză, mișcarea rămâne importantă. Antrenamentul de forță ajută la păstrarea forței și a masei musculare, iar activitatea aerobă completează îngrijirea sănătății cardiovasculare. Nu trebuie să alegem un singur tip de exercițiu și nici să urmărim o „doză de BDNF”.
Uneori căutăm explicații complicate pentru lipsa de energie, pentru scăderea motivației sau pentru senzația că mintea nu mai funcționează la fel de clar. Mișcarea poate fi o parte valoroasă din răspuns, fără să fie întreaga explicație sau singura soluție.
Creierul are nevoie de un corp îngrijit, de somn, de mișcare și de sprijinul potrivit. Iar sportul, inclusiv exercițiile de forță, poate deveni una dintre formele prin care avem grijă de noi în această etapă.