Astăzi mi-am amintit să scriu despre asta, după o sesiune scurtă de TRE, în patul meu, după ce simțisem o uşoară vibrație în corp, pe care acum o recunosc uşor. Asta, după ce la finalul anului trecut, după o şedință de terapie intensă, am reuşit în sfârşit să-mi las corpul să fie liber. De atunci, nu foarte des ce-i drept, când simt vibrație in corp, o recunosc, mă întind, mă relaxez, iar corpul meu ştie singur ce are de făcut.
TRE, prescurtarea de la Tension & Trauma Releasing Exercises, este o metodă dezvoltată de David Berceli. Folosește o serie de exerciții care pot induce tremurături musculare și este propusă ca practică pentru reducerea tensiunii și a stresului.
În fața unui pericol, organismul poate activa răspunsul de tip fight or flight. Mușchii se contractă, crește starea de alertă, iar corpul se pregătește pentru supraviețuire. După aceea, revenirea la o stare de siguranță nu este întotdeauna imediată.
Explicația oferită în TRE pornește de la ideea că tremuratul ar putea ajuta această revenire. Este o ipoteză a metodei, nu un mecanism clinic demonstrat prin simpla observație că și animalele tremură după stres.
Stresul și trauma pot avea manifestări corporale reale, inclusiv tensiune musculară și modificări ale stării de alertă. Dar expresia „traumă stocată în corp” este o metaforă: nu avem dovezi că amintirile traumatice se depozitează în psoas sau că tremurul le elimină din mușchi.
TRE intervine prin exerciții corporale care pot provoca tremurături involuntare. Practicanții le numesc uneori „tremur neurogenic”. Faptul că apare un tremur nu dovedește, singur, că o traumă este procesată sau eliberată.
Unele persoane descriu apoi relaxare, o respirație mai liniștită sau mai puțină tensiune. Eu mă regăsesc în această experiență. În schimb, afirmațiile că TRE activează în mod demonstrat sistemul parasimpatic sau reduce cortizolul nu sunt încă susținute de dovezi clinice suficient de solide.
Metoda a fost studiată în grupuri mici pentru stres, anxietate, somn și alte simptome. Rezultatele sunt interesante, dar cercetările au limite importante. Nu este un tratament demonstrat pentru PTSD și nu înlocuiește îngrijirea psihologică sau medicală atunci când este necesară.
Un aspect care pe mine m-a atras este că practica nu cere neapărat să povestești experiențele dificile. Asta nu înseamnă însă că nu pot apărea emoții sau amintiri și nici că toate terapiile pentru traumă presupun retrăirea necontrolată a trecutului.
Pentru mine, accesarea acestei experiențe nu a fost imediată.
Am simțit rezistență, analiză, blocaj. Așa am trăit eu primele încercări. Dar dacă cineva nu tremură sau nu simte un beneficiu, asta nu dovedește că „se controlează prea mult” și nu înseamnă că trebuie să insiste.
Una dintre prietenele mele mi-a povestit că, după o sesiune de acupunctură, a început să tremure și a asociat experiența cu TRE, pentru că îi vorbisem despre metodă. Mi-a spus că la final a simțit o liniște profundă și un corp relaxat, cum nu-i mai fusese de ani de zile. Este relatarea ei, nu o confirmare că orice tremur spontan reprezintă TRE sau o eliberare de traumă.
Pentru mine, a fost important să învăț să observ corpul fără să forțez. Chiar îndrumările metodei pun accent pe autoreglare: dacă apare copleșire emoțională, durere sau disconfort, practica se încetinește ori se oprește. Tremurul nou, puternic sau inexplicabil nu trebuie presupus automat terapeutic; merită evaluat medical.
Vă recomand să citiți mai mult, inclusiv despre limitele dovezilor și despre siguranță. Mai ales pentru persoanele cu istoric de traumă, panică sau disociere, sprijinul unui profesionist calificat poate fi important. Eu vă povestesc ce am trăit, cu curiozitate și cu respect pentru faptul că fiecare corp și fiecare experiență sunt diferite.