Când mi s-au agravat simptomele perimenopauzei, de eram la pământ, într-o discuție mi-a spus:
"— Păi, la câtă traumă ai tu stocată în corp, nici nu e de mirare că ai clacat și că te simți așa. Cred că e important să începi de acolo."
Doamne, cât am putut să mă enervez! I-am și zis, răstit, că nu totul pe lumea asta e de la traume și știu că e domeniul ei, dar să nu-mi mai explice mie că tot prin ce trec acum, așa, deodată, vine de la traume. Adică toată viața am fost ok, n-am mai avut traume și deodată și-au amintit că există??
A fost înțelegătoare, nu a insistat și nici n-a mai adus subiectul în discuție. Știa cât de vehement refuz orice formă de a accepta orice despre traumele personale și efectele lor asupra mea, cât și ideea de ajutor.
Ea a tăcut, dar eu am devenit curioasă, că bătută-n cap nu-s.
Și-am început să caut.
Primul pas l-am făcut atunci când am rugat-o să-mi recomande un psihiatru, dacă știe. Așa am ajuns la un tratament cu antidepresive ușoare, care să-mi recalibreze creierul, să pot începe să funcționez. Apoi a urmat al doilea pas: diagnosticarea ADHD-ului.
În tot timpul ăsta mă și documentam pe subiect și căutam studii și discuții care să lege lucrurile între ele. Și asta pentru că o știu cât citește și ce creier are.
Aici devine interesant…
Adverse Childhood Experiences (ACE) — într-adevăr, s-a asociat cu simptome mai severe în perimenopauză.
Un studiu mare (cross-sectional) a găsit o relație de tip „doză–răspuns”: cu cât femeile raportau mai multe experiențe adverse în copilărie, cu atât aveau mai multe simptome menopauzale — somatice, psihologice și urogenitale. Femeile cu cele mai severe simptome aveau o probabilitate mult mai mare să raporteze ACE și PTSD.
Ce este important în această axă este că nu vorbim doar despre o „stare emoțională”, ci despre un tipar: traumă timpurie → vulnerabilitate mai mare la tranziții biologice stresante, cum este perimenopauza.
Trauma sexuală sau violența asociate cu PTSD au fost corelate cu simptomatologie menopauzală mai accentuată, dar și cu probleme de somn și sănătate mintală.
În cohorta de femei veterane, istoricul de military sexual trauma s-a asociat cu o încărcătură mare de simptome vasomotorii și vaginale, dar și cu prevalență crescută de anxietate, depresie și PTSD.
Există analize care sugerează că asocierea dintre traumă și simptomele menopauzale devine și mai puternică atunci când sunt prezente simptome PTSD.
Un alt studiu a arătat că femeile aflate în perimenopauză au raportat simptome PTSD mai severe, mai ales hiperactivare, și niveluri mai mari de depresie comparativ cu perioadele pre- și postmenopauză.
Asta nu înseamnă că perimenopauza „creează” PTSD, ci că tranziția hormonală poate deveni o perioadă de vulnerabilitate pentru femeile cu istoric traumatic.
Există și o lucrare de tip review, publicată în 2024, care discută relația bidirecțională dintre traumă și îmbătrânirea reproductivă, pornind de la ideea că hormonii și sistemele de stres se influențează reciproc.
O altă nuanță importantă: asocierea dintre PTSD și instalarea mai timpurie a menopauzei.
Într-un studiu longitudinal mare, PTSD s-a asociat mai frecvent cu menopauză mai devreme prin intervenții ginecologice chirurgicale, nu neapărat cu menopauza naturală. Asta sugerează că trauma nu se reflectă doar în simptome, ci poate influența și parcursul medical, complicațiile sau necesitatea intervențiilor.
Şi despre ADHD și perimenopauza există date, iar rezultatele sunt surprinzătoare. Un studiu populațional a arătat că femeile cu ADHD au o povară mai mare de simptome perimenopauzale, atât psihologice, cât și somatice, precum și un posibil debut mai timpuriu al simptomelor.
De ce ar fi logic biologic?
Literatura de specialitate, discută câteva mecanisme plauzibile.
Axa HPA (sistemul de stres) dereglată în traumă și PTSD, cu niveluri crescute de cortizol, hiper-vigilență și reactivitate crescută. Perimenopauza aduce oricum instabilitate (somn, termoreglare), deci poate funcționa ca un amplificator.
Somnul: PTSD + perimenopauză devine frecvent combinația clasică de insomnie și somn fragmentat, ceea ce agravează anxietatea, toleranța la stres, durerea și libidoul.
Inflamația și sensibilizarea: trauma cronică este asociată în multe lucrări cu inflamație de grad scăzut, iar perimenopauza poate amplifica simptomele corporale — dureri, palpitații, disconfort. Aici există încă ipoteze în lucru, dar direcția de cercetare este una serioasă.
Iar postarea asta am făcut-o special pentru ea, ca formă de apreciere pentru tot ce învăț de la ea, pentru cât m-a transformat prietenia noastră.
O formă de a-i recunoaşte meritele şi un mod de a-i arăta cât o iubesc şi cât respect tot ce face. ✨️🩵