După 40+, odată cu înaintarea în vârstă și tranziția hormonală, se pot schimba compoziția corpului, distribuția grăsimii, somnul și nivelul de activitate. Asta nu înseamnă că balanța energetică nu mai contează, ci că poate deveni mai greu să găsim o abordare potrivită și sustenabilă.
Când reduci prea mult mâncarea, riști să nu mai primești suficienți nutrienți și să pierzi și masă musculară, nu doar grăsime. Pe măsură ce slăbești, consumul energetic poate scădea, iar foamea poate crește. Aceste adaptări pot încetini progresul și îngreuna menținerea greutății, dar nu înseamnă că organismul produce grăsime în ciuda unui deficit energetic susținut.
Cred că este esențial să înțelegem că, după 40+, nu avem nevoie de restricții făcute la întâmplare, ci de susținere adaptată fiecăreia. Unele femei au nevoie de mai puțină energie decât înainte, dar asta nu înseamnă că au nevoie de mai puțină grijă pentru calitatea alimentației.
În primul rând, merită să avem grijă de masa musculară!
Mușchii susțin forța, mobilitatea și sănătatea metabolică. Păstrarea lor contează atunci când slăbim, alături de alimentație și mișcare. Deci nu vă mai înfometați!
În același timp, atunci când slăbim, nu pierdem întotdeauna doar grăsime. Aportul potrivit de proteină și antrenamentul de forță pot ajuta la păstrarea masei musculare. Dacă scăderea în greutate este un obiectiv potrivit medical, un deficit caloric moderat și individualizat poate face parte din plan, fără eliminări drastice.
Și aici apare o altă confuzie foarte frecventă: ideea că o porție „sănătoasă” înseamnă automat o porție mică sau o farfurie formată din alimente cu foarte puține calorii.
O masă echilibrată nu este o masă „goală”, ci una care conține ceea ce are nevoie corpul: proteină, carbohidrați de calitate, grăsimi bune și fibre. Nu este vorba doar despre cantitate, ci despre structură și calitate, NUTRIENȚI.
Cantitativ, porțiile ar trebui să fie potrivite pentru fiecare în parte, în funcție de nevoi și stil de viață. Calitativ, ele ar trebui să se apropie cât mai mult de un echilibru care susține corpul, nu doar îl „ține în viață”.
Disciplina alimentară nu înseamnă perfecțiune și nici interdicții rigide, ci consecvență și structură. Înseamnă să nu mai existe acele extreme între perioade în care mănânci foarte puțin și momente în care apare nevoia de a compensa. Înseamnă să îți creezi un ritm care să poată fi susținut pe termen lung.
Un alt aspect pe care îl văd ignorat de foarte multe ori este starea mentală.
Panica și frustrarea pot influența somnul, apetitul și felul în care ne organizăm mesele sau mișcarea. Asta poate face procesul mai greu, fără să însemne că trebuie să fim perfect calme ca să putem slăbi sau că dificultățile sunt o lipsă de voință.
Am trecut și eu prin asta foarte recent. Începusem să sar de 65 kg, venind de la 61, și mi-am dat seama cât de ușor este să intri în acel cerc de îngrijorare și presiune. Să te uiți nonstop la cântar, să ți se pară că orice faci se tot adaugă în loc să scadă, să te gândeşti cu disperare la fiecare gură de mâncare. În momentul în care am schimbat abordarea și am început să îmi structurez mai bine alimentația, fără să mă înfometez și fără să mai funcționez haotic, lucrurile au început să se miște. Am dat deja jos un kilogram și jumătate și, mai important decât atât, simt că am înțeles unde greșeam.
Cred că perioada asta nu este despre a te lupta cu corpul tău, ci despre a învăța să îl susții diferit. Iar asta ține în egală măsură de alimentație, de mișcare, de disciplină și de liniștea pe care reușești să o creezi în interiorul tău.
În final, nu doar ceea ce mănânci contează, ci și felul în care trăiești tot acest proces şi felul în care încercăm să înțelegem noua etapă. 🤍