Histamina nu intervine doar în alergii. Are și rol de neurotransmițător, participă la starea de veghe și influențează secreția acidului gastric. Hormonii sexuali pot influența activitatea mastocitelor, celule care eliberează histamină și alți mediatori. Asta poate conta pentru unele femei cu alergii sau urticarie, fără să însemne că perimenopauza provoacă automat un exces de histamină.
Anxietatea, agitația și palpitațiile sunt printre simptomele despre care am citit. Histamina participă la mecanismele stării de alertă, iar în unele reacții alergice pot apărea puls accelerat și amețeală. Dar aceste senzații pot avea numeroase alte explicații, inclusiv în perimenopauză. Nu putem deduce din ele că histamina este cauza și nici că o senzație de presiune în piept este „doar hormonală”.
Și partea legată de amețeli mi-a atras atenția. Histamina este implicată în funcționarea sistemului vestibular, însă explicația că mici schimbări de presiune în ureche ar demonstra un exces de histamină este prea simplă. Vertijul, dezechilibrul sau senzația de urechi înfundate au cauze diferite și merită evaluate dacă persistă.
În schimb, legătura cu simptomele nazale este mai bine cunoscută în alergii: nas care curge, strănut, mâncărime și congestie. Presiunea facială, secrețiile care se scurg în gât sau urechile înfundate pot însoți o rinită, dar nu orice congestie cronică este alergică sau provocată de histamină.
Brain fog-ul este un alt simptom care apare des în astfel de discuții. Ceața mentală este reală, dar nu putem spune, doar pe baza ei, că histamina produce inflamație în creier. Somnul, schimbările hormonale, stresul, unele medicamente și alte probleme de sănătate pot influența concentrarea și memoria. Nici apariția simptomelor după anumite alimente nu confirmă singură o intoleranță la histamină.
Pot exista și manifestări digestive în reacțiile alergice sau în unele tulburări asociate eliberării de mediatori mastocitari: greață, diaree, dureri și crampe abdominale. Refluxul, balonarea și indigestia sunt însă foarte nespecifice. Nu se numesc automat „anafilaxie gastrointestinală” și nu ar trebui interpretate astfel fără evaluare medicală.
Urticaria este un exemplu în care histamina are un rol bine cunoscut. Pot apărea plăci sau umflături reliefate, cu mâncărime, care își schimbă locul. În urticaria cronică, episoadele revin timp de peste șase săptămâni, chiar dacă fiecare leziune dispare de obicei în mai puțin de 24 de ore. Uneori nu există un declanșator evident, iar tratamentul poate necesita ajustare de către medic.
Umflarea pleoapelor, buzelor sau feței poate fi angioedem. Uneori este legată de histamină, alteori are alte mecanisme sau cauze. Faptul că apare dimineața nu stabilește explicația. Dacă se umflă limba sau gâtul, apar dificultăți de respirație, leșin ori o reacție rapidă și severă, este o urgență: sunăm la 112.
Histamina poate dilata vasele de sânge și poate contribui la înroșirea pielii și senzația de căldură. Dar flushing-ul are și alte cauze, iar bufeurile menopauzale nu sunt, prin ele însele, dovada unei probleme cu histamina.
Ce mi se pare important este să nu amestecăm alergia, urticaria, presupusa intoleranță la histamina din alimente și tulburările de activare mastocitară ca și cum ar fi același lucru. Simptomele se pot suprapune, însă explicațiile și evaluarea lor diferă. Pentru intoleranța la histamină nu există un singur test validat care să confirme diagnosticul.
Nu spun că totul se reduce la histamină, dar mi se pare fascinant câte simptome aparent fără legătură pot începe să aibă sens când începi să citești mai profund despre hormoni, inflamație și perimenopauză.
Surse și lecturi
Cleveland Clinic — Intoleranța la histamină și limitele diagnosticului