L’ATELIER N°48
Împreună cu fiul meu

JURNAL · PERSPECTIVE

Cine îi învață pe copiii noștri despre relații?

În seara asta am urmărit documentarul Inside the Manosphere, pe Netflix. Mindfuck!

Un documentar care m-a făcut să mă chircesc toată în interior. Am stat mult timp pe gânduri după ce s-a terminat și simt că mi-a adus încă un strat de claritate într-un subiect despre care se vorbește din ce în ce mai mult, dar pe care încă îl înțelegem prea puțin: felul în care cresc copiii noștri și lumea în care se formează astăzi.

Trăim într-o societate în care simt că educația emoțională ajunge, prea des, să fie lăsată în grija social media. Într-un sondaj Pew Research Center din 2024, 96% dintre adolescenții americani de 13–17 ani spuneau că folosesc internetul zilnic, iar aproape jumătate că sunt online aproape constant. Nu este același lucru cu timpul petrecut exclusiv pe rețele sociale și nici nu este o statistică despre toți adolescenții din lume.

În acest spațiu digital se formează opinii despre relații, despre succes și despre ce înseamnă să fii femeie sau bărbat.

Problema nu este doar timpul petrecut online, ci tipul de mesaje care ajung la ei.

În ultimii ani a crescut vizibilitatea a ceea ce este numit manosphere, un ecosistem online de influenceri și comunități despre masculinitate și relații. La capătul său extrem, explorat de documentar, sunt promovate viziuni rigide, grotești și toxice despre bărbați și femei: de la ideea că bărbații nu trebuie să arate emoții până la convingerea că relațiile sunt un joc de putere.

Dar realitatea este că povestea nu este doar despre băieți, este și despre ceea ce văd fetele în fiecare zi online.

În conținutul pe care îl văd circulând, multe modele feminine promovează o cultură a validării prin imagine, statut și atenție. Relațiile sunt prezentate adesea ca tranzacții sociale: cine are bani, cine are statut, cine oferă experiențe spectaculoase. Asta nu descrie toate fetele sau femeile, dar mă îngrijorează ca model de relaționare.

Aplicațiile de dating pot accentua impresia că totul se reduce la imagine și selecție rapidă. Nu putem însă transforma preferințele observate pe o platformă într-o regulă despre toate femeile sau despre valoarea bărbaților.

În acest context, mă întreb câți băieți tineri ajung să simtă că bunătatea sau disponibilitatea emoțională nu mai sunt suficiente. Singurătatea și dezamăgirea sunt reale, dar nu pot fi explicate printr-un singur procent sau puse în seama unui singur sex.

Scriu toate astea și din poziția de mamă de băiat.

Un băiat bun, empatic, atent. Genul de băiat care aduce flori, care face cadouri, care încearcă să fie prezent și respectuos într-o relație. Și am văzut de câteva ori dezamăgirea din ochii lui când a realizat că, pentru unele fete, aceste lucruri nu sunt neapărat apreciate. Că uneori pare mai interesant cineva mai distant, mai rece, băieții tip „bad boy”.

Și atunci inevitabil te întrebi: ce anume învață copiii noștri despre relații?

Pentru că adevărul este că educația sentimentală nu mai vine doar din familie sau din experiență. Vine din videoclipuri de 30 de secunde, din trenduri virale și din algoritmi care învață foarte repede ce tip de conținut produce reacții.

Și tocmai aici apare responsabilitatea noastră.

Trebuie să le vorbim fetelor despre ce înseamnă respectul într-o relație. Despre diferența dintre atracție și caracter. Despre faptul că stabilitatea emoțională nu este plictisitoare.

La fel cum trebuie să le vorbim băieților despre empatie, despre responsabilitate și despre faptul că valoarea lor nu stă în cât de dominanți par, ci în felul în care știu să trateze oamenii.

Pentru că dacă lăsăm algoritmii să facă educația emoțională a copiilor noștri, nu ar trebui să ne mire ce fel de relații vor avea mai târziu.

Și nici ce fel de lume vor construi....