Cafeaua
În anii ’70–’90, cafeaua era frecvent privită cu suspiciune și asociată cu boli de inimă, hipertensiune sau risc crescut de mortalitate. Studii mai moderne, mult mai mari și cu ajustări mai bune pentru factori precum fumatul, au găsit asocieri între consumul de cafea și un risc mai mic de mortalitate, diabet de tip 2, Parkinson și unele boli hepatice.
Asta nu dovedește că ea previne aceste boli și nici nu înseamnă că este potrivită pentru toată lumea. Practic, imaginea unui obicei considerat „nesănătos” a devenit mult mai nuanțată.
Expunerea la soare
Soarele arată cât de ușor se poate pierde nuanța. Lumina zilei și timpul petrecut afară au un loc firesc în viața noastră, iar radiațiile UV contribuie la producerea vitaminei D. Dar riscul de cancer de piele produs de UV nu a fost infirmat, iar lipsa arsurilor nu înseamnă lipsa riscului.
Nu avem nevoie să renunțăm la protecția solară pentru vitamina D: alimentația și, când este indicat, suplimentele pot asigura aportul necesar. Mesajul nu s-a inversat în „soarele este sigur”, ci cere să separăm beneficiile vieții în aer liber de expunerea neprotejată la UV.
Ouăle și colesterolul
Timp de decenii, ouăle au fost demonizate pentru colesterolul alimentar. Cercetările ulterioare au arătat că relația dintre ceea ce mâncăm și colesterolul din sânge este mai complexă decât părea.
Ouăle sunt un aliment nutritiv valoros și pot face parte dintr-o alimentație echilibrată pentru multe persoane. Colesterolul alimentar poate totuși influența LDL-ul, iar răspunsul diferă de la om la om. Contează întregul tipar alimentar, grăsimile saturate și riscul cardiovascular individual.
Untul și grăsimile saturate
În anii ’80–’90 s-a creat aproape o „panică a grăsimilor”. Au apărut multe produse low-fat în care grăsimea era înlocuită cu zahăr sau carbohidrați rafinați.
Lecția nu este că untul și grăsimile saturate au devenit protectoare, ci că este esențial cu ce le înlocuim. Înlocuirea lor cu grăsimi nesaturate și alimente bogate în fibre este preferabilă înlocuirii cu zahăr și făinoase rafinate. Obezitatea și diabetul au cauze multiple; nu pot fi explicate printr-o singură recomandare nutrițională.
Psilocibina și LSD în psihiatrie
În anii ’50–’60 existau cercetări care investigau aceste substanțe în sănătatea mintală. Restricțiile ulterioare au limitat puternic cercetarea. Aici recomand și miniseria Netflix „How to Change Your Mind”, ca punct de pornire pentru curiozitate.
În ultimii ani, cercetarea a fost reluată. Pentru psilocibină există rezultate promițătoare în depresie și în suferința psihologică asociată unor boli grave, în condiții atent controlate și cu sprijin psihologic. Datele nu sunt identice pentru LSD, iar cercetarea despre PTSD privește în special MDMA, o substanță diferită.
Nu vorbim despre o dovadă că toate aceste substanțe tratează aceleași probleme și nici despre o invitație la automedicație. Vorbim despre o direcție de cercetare care s-a redeschis, cu beneficii posibile, riscuri și întrebări încă în lucru.
Ketamina în depresie
Ketamina era cunoscută mai ales ca anestezic și, în afara medicinei, ca drog recreațional. Astăzi este folosită în unele servicii specializate, în afara indicației aprobate, pentru depresia rezistentă la tratament. La unele persoane efectul poate apărea rapid, uneori în câteva ore.
Esketamina, o substanță înrudită, are indicații aprobate pentru anumite forme de depresie. Nu este același lucru cu orice preparat de ketamină, iar administrarea necesită supraveghere medicală și monitorizarea riscurilor.
Terapia hormonală și WHI
În 2002, studiul Women’s Health Initiative (WHI) a produs un șoc în medicina mondială. Concluzia simplificată care a ajuns la public a fost: „terapia hormonală crește riscul de cancer și boli cardiovasculare”. Multe femei au întrerupt tratamentul.
Analizele detaliate și cercetarea ulterioară au arătat cât de mult contează vârsta la începerea terapiei, timpul trecut de la menopauză, tipul și calea de administrare a hormonilor și starea de sănătate a pacientei.
Pentru multe femei simptomatice, fără contraindicații, care încep terapia înainte de 60 de ani sau în primii 10 ani de la menopauză, beneficiile pot depăși riscurile. Asta nu anulează riscurile și nu transformă terapia într-un tratament pentru toate femeile sau într-o metodă de prevenire a tuturor bolilor cronice. Decizia rămâne personalizată.
Beta-blocantele în insuficiența cardiacă
Mult timp a existat reținere față de folosirea beta-blocantelor în insuficiența cardiacă. Logica părea simplă: dacă încetinesc inima, ar putea slăbi și mai mult o inimă deja slăbită.
Studiile au arătat că anumite beta-blocante reduc mortalitatea și spitalizările în insuficiența cardiacă cu fracție de ejecție redusă. Sunt acum tratamente de bază în această situație, inițiate și ajustate atent. Nu este însă un efect demonstrat pentru orice beta-blocant, în orice formă de insuficiență cardiacă.
Bacteriile și ulcerul gastric
Zeci de ani, stresul și stilul de viață au ocupat centrul explicațiilor despre ulcer. Când Barry Marshall și Robin Warren au propus rolul bacteriei Helicobacter pylori, au întâmpinat mult scepticism.
Astăzi știm că această bacterie este o cauză importantă de ulcer, iar eradicarea ei cu un tratament care include antibiotice schimbă evoluția bolii atunci când infecția este prezentă. Nu toate ulcerele sunt provocate de H. pylori; de exemplu, unele sunt legate de antiinflamatoare. Descoperirea celor doi cercetători a primit Premiul Nobel în 2005.
Aspirina pentru prevenția cardiovasculară
Aspirina este un exemplu despre alegerea pacientului potrivit, nu despre dispariția riscurilor. După un infarct sau anumite tipuri de AVC ischemic, poate face parte din tratamentul care reduce riscul unui nou eveniment.
Pentru persoanele care nu au avut un astfel de eveniment, beneficiul poate fi mic și trebuie pus în balanță cu riscul de sângerare. Recomandările pentru prevenția primară au devenit mai restrictive. Și aici cheia rămâne: nu pentru toată lumea și nu începută pe cont propriu.
Terapia cu microbiotă și transplantul fecal
Ideea de a trata o boală folosind microbiota intestinală a altcuiva poate părea surprinzătoare. Astăzi, transplantul de microbiotă fecală și unele produse pe bază de microbiotă au un rol bine definit pentru infecția recurentă cu Clostridioides difficile, în contexte medicale atent selectate.
Există inclusiv produse aprobate pentru prevenirea recurenței după tratamentul cu antibiotice. Asta nu le transformă în soluții demonstrate pentru orice boală a microbiomului. Selecția donatorilor și controlul riscului de transmitere a infecțiilor sunt esențiale.
Fastingul, sau postul intermitent
Ideea că trebuie să mănânci foarte des ca să îți menții metabolismul activ a fost mult popularizată. Cercetările actuale arată că postul intermitent poate fi o modalitate de organizare a meselor care ajută unele persoane să reducă aportul caloric și să slăbească.
Nu este însă demonstrat că ar fi, în general, superior unei restricții calorice obișnuite. Beneficiile depind de persoană, de alimentație și de modul în care este aplicat; promisiunile despre o „resetare hormonală” nu trebuie confundate cu rezultate clinice demonstrate.
Ce au toate aceste exemple în comun?
Există un tipar în evoluția medicinei: apar ipoteze și studii influente, mesajul ajunge uneori simplificat la public, iar datele ulterioare îl pot corecta sau rafina.
Nu orice idee respinsă se va dovedi adevărată și nu orice tratament vechi devine sigur. Tocmai cercetarea ne ajută să aflăm ce funcționează, pentru cine și cu ce riscuri.
Exact de această nuanță avem nevoie și în discuțiile despre hormoni, menopauză, microbiom sau metabolism.
Avansăm, asta e vestea cea mai bună.
Tot ce contează este să fim flexibili, curioşi şi informați. 💚